|
Mituri Bisexuale | Sex Shop Articole
|
|
|
|
Se pare ca ne-am trezit deodata intr-o lume bisexuala, in care democratia preferintelor ne provoaca mari confuzii, cel putin in termeni.
Spunem ca suntem bisexuali atunci cand ne plac la fel de mult atat femeile, pentru ca sunt moi si parfumate, cat si barbatii, pentru ca sunt fermi si nerabdatori? Este un caz cel putin ideal, iar afirmatia in sine nu contine nici macar o parte din adevar. Suntem liberi sa ne determinam propria sexualitate. Dintre variatiunile posibile ar fi: iubesc femeile dar sunt atras si de barbati, sau invers.
Sau sa fie oare bisexualitatea, ca si in indepartatele vremuri romane, o alternare intre predilectie si necesitate? Impreunarea unui barbat cu o femeie poarta in ea, dupa cum se stie, in afara de aspectele estetico-romantice, o necesitate: si anume cea de perpetuare a speciei. Probabil tinerii spartani, bisexuali in marea majoritate, isi legau prietenii temeinice cu razboinicii mai mari si mai experimentati fortificand fidelitatea barbateasca prin iubire trupeasca; mai mult decat atat, tanarul soldat era tentat sa-si impresioneze prin largi acte de eroism iubitul cunoscator. Mai tarziu, se desprindea treptat de mentorul iubit in cautarea unei neveste cu care sa-si intemeieze o familie dedandu-se astfel iubirii heterosexuale, nesterpe, dar, in acelasi timp lipsite (!) de aceeasi grandoare estetica impregnata in iubirea unui corp de barbat.
Pe de alta parte, nu avem de ce sa ne ascundem preferintele, dat fiind ca pana si Alexandru cel Mare nu se putea indestula cu privelistea si atingerea unui trup de femeie, iar prietenul sau cel mai de nadejde, i-a devenit, se pare, amant. Bisexualitatea, prin urmare, era acceptata din plin drept desfatare estetica, atata vreme cat statutul iubitorului de minuni era intarit printr-o casnicie fructuoasa.
Oare cate avem de pierdut limitandu-ne iubirea cu apartenenta la un anume sex?
Variatia explorarilor sexuale pare sa compuna o aura irezistibil de atragatoare in jurul celor care nu se opun multiplicarii deliciilor. De aceea, mitul care plaseaza bisexualitatea in pozitie temporara intre homo si heterosexualitate s-ar putea sa nu aiba tocmai fundamente acreditabile. Or bisexualii pot fi doar niste indivizi curiosi care nu isi dau mult prea multa importanta. Sunt cei care se bucura de orice fel de companie fara a face discriminari.
Altfel, cine poate formula o unitate precisa cu care sa se masoare intensitatea atractiei? Sau care e distanta dintre atractie "platonica" si un prim gest sexual nascut din aceasta?
Si daca oamenii au in afara de vaz, miros, auz ?i perceptie prin pipait, abilitatea de a reactiona la expresiile carismatice ale celorlalti, cum ramane cu animalele bisexuale?
Se pare ca in privinta orientarii "bi"sexuale, insasi natura ar avea un cuvant de spus. Daca bipezii purtatori de constiinta sunt (cel putin teoretic) in stare sa faca unele alegeri, exista printre fiintele fara de grai, unele care demonstreaza un comportament bisexual explicit. Primele pe lista sunt, bineinteles hermafroditele, bisexuale prin definitie. Dar ca sa ne apropiem de adevarul deviatiei, vom mentiona ca si printre mamifere sunt unele creaturi mai degraba nehotarate: de exemplu maimuta bonobo si anumite specii de delfini, penguinii Humboldt, unii pe?ti, viermi ?i crustacee!
Si in final, nu stim daca femeia fatala din Basic Instinct ar fi la fel de rapitoare daca nu am sti cate ceva despre generozitatea ei (bi)sexuala.
|
| Adaugat la: 01 iunie 2007 |
1267 vizualizari. |
|
|
|
