Este fara indoiala o zi mareata, cel putin pentru ca se aud melodiile stranii ale desteptarii si toate lucrurile sunt preferate in forme noi, lucioase, calde. Afara-ul promite oficial sa fie mai atragator, iar noi, prinsi biologicamente in cursul de schimbari ale naturii, intampinam pana si asteniile cu bucurie din singurul motiv ca ne sunt firesti! Si cu siguranta de acum in colo ne vom prezenta unul in fata celuilalt mai aerisiti considerabil, mladiosi, cu martisoare, iar vaga oboseala din ochi se rezolva cu cel putin o cafea.
Trupurile abia asteapta sa se dezgoleasca la repezeala, pe nepregatite si in nebanuite moduri, sa celebreze inflorirea sporilor in diverse miscari unduioase, usoare si prelungi. In afara de faptul ca este a 60-a zi din calendarul gregorian, in care de-a lungul istoriei s-au intamplate nenumarate lucruri de prima importanta, ziua de 1 martie electrizeaza in continuare si indeamna la gesturi largi, venite, probabil din asteptata desteptare: cred ca nu intamplator exact in prima zi din martie Napoleon a evadat de pe Elba, iar celelalte inimi mari, cu martisoare la un loc, isi doresc maldare de voluptate, toata cat mai proaspata si debordanta.
Astfel incat pana si cei mai apropiati sa para cu totul noi, rumeniti de nerabdare si primitori ca si iubitii din frageda tinerete.
Imaginea cea mai potrivita nu este alta decat nostalgia ciudata a vietii insulare, in care primavara e mult prea dulceag melancolica si impresia generala este de revenire de la inaltimile anilor spre fragezimea primelor iubiri, cu suras trist, implinit.
Pentru ca cele primavaratice nu vor sa ne incalzeasca, ci sa ne improspateze, sa ne mai ia din pulbere, sa ne limpezeasca de praf si sa ne faca daruirile mai ascutite, taiose placut, toate in ritmul neregulat al dansului de copil.
Cine ar putea sa nu i se supuna? |
| Adaugat la: 23 februarie 2007 |
693 vizualizari. |
|
